Grup Scolar Ioan N. Roman Constanta

IOAN N. ROMAN PERSONALITATE MARCANTA

   S-a nascut la 20 iulie 1866 in comuna Tropoclo, judetul Ismail, dar a fost declarat in comuna Comandaresti, judetul Iasi.
Scoala primara o incepe la Saliste si o termina la Harlau, urmand apoi cursurile secundare la Liceul „Stefan cel Mare” din Iasi. Si-a definitivat cursurile in strainatate urmand concomitent cursurile Facultatii de Litere si Filosofie si ale Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Libere din Bruxelles. In 1897 a obtinut titlul de „Doctor in drept” cu specificatia „avec distinction” .
   Ioan N. Roman a desfasurat o intensa activitate ziaristica si literara. A debutat in publicistica(1882) in foita literara si stiintifica „Albina”, iar in literatura in revista „Familia” A publicat si in alte reviste de prestigiu: „Convorbirii literare”, „Romania literara”, „Viata”.
   In perioada 1892-1893 a detinut postul de prim-redactor la ziarul „Adevarul”.
   Referindu-se la calitatile sale, Al. Vlahuta il caracteriza astfel: „Unul din cei mai talentati si mai harnici dintre ziaristii tineri. Observa bine, cugeta drept si exprima frumos. Printre putinii nostri poeti, Roman ocupa un loc de frunte”.
Ca personalitate cu functii importante in administratia orasului – consilier judetean(1903) si primar(1910), ca om politic onest si democrat – vice-presedinte al organizatiei liberale constantene(1910-1914), deputat(1914) si senator(1922-1926), Ioan N. Roman a actionat consecvent pentru apararea drepturilor romanilor dobrogeni, de numele sau legandu-se mai multe initiative politice si culturale importante pentru Constanta.
Enumerarea scrierilor referitoare la Dobrogea poate oferi argumente despre preocuparea lui I. N. Roman pentru acest tinut: „Dobrogea si drepturile politice ale locuitorilor ei” (1905) – prin care a contribuit la constituirea organizatiilor constantene ale partidelor politice, „Studii asupra proprietatii rurale in Dobrogea” (1907) – lucrare ce sustinea necesitatea realizarii reformei agrare, „Drepturile, sacrificiile si munca noastra in Dobrogea, fata de pretentiile bulgaresti” – memoriu folosit de delegatia romana la Conferinta de pace de la Paris pentru sustinerea drepturilor statului roman asupra Dobrogei.
   Drept recunostiinta prim-ministru I. C. Bratianu i s-a adresat cu cuvintele: „D-le. Roman, Dobrogea iti va fi de-a pururi recunoscatoare”.
   Concomitent cu activitate politica a desfasurat si o vie activitate culturala. A publicat articole de larg interes social si spiritual in: „Farul”, „Arhiva Dobrogei”, „Drapelul” (ziar pe care il realiza aproape in intregime si unde semna si cu pseudonime: Tifla, Ioan, Rosmarin), „Liberalul”, „Dobrogea Juna”, „Neamul Romanesc”.
Alaturi de profesorul Constantin Bratescu a fondat „Societatea culturala dobrogeana”- ce isi propunea studierea trecutului si prezentului Dobrogei, raspandirea in cercuri largi a acestor cunostiinte, infiintarea unui muzeu regional, a unei biblioteci si a unor reviste culturale precum : „Analele Dobrogei” si „Marea Neagra”.
   De numele sau se leaga si lansarea ideii omagierii marelui poet Mihai Eminescu printr-un monument ridicat aici la, „la marginea marii”, proiect realizat prin contributia mai multor personalitati ale orasului.
   „Ilustrul”, nume cu care era apelat Ioan N. Roman de catre concetatenii sai, s-a stins din viata la 12 iulie 1931.
   A doua zi, in „Neamul Romanesc”, Nicolae Iorga il descria astfel: „..un tanar ardelean care castigase multe prietenii prin frumusetea sa de salistean cu ochii negrii si barba deasa, prin mestesugul versurilor insufletite de spiritul eminescian si prin vioiciunea condeiului sau de ziarist.
   Cu plecarea lui dispare, pentru totdeauna, lumea plina de flori si soare, lumea fara griji din casa noastra de la Constanta”.
   Bustul lui Ioan N. Roman, executat de sculptorul I. C. Dumitriu Barlad, a fost dezvelit la 25 septembrie 1932, la aproape un an de la trecerea sa in nefiinta.
   Ioan N. Roman a fost una dintre cele mai importante personalitati ale Dobrogei, un adevarat patriot, pe care generatia de astazi trebuie sa-l cunoasca si sa-l cinsteasca pe masura faptelor si actiunilor sale.